E greu de spus când a început istoria consolelor video și sunt multe variante. Nici o perioadă nu a fost însă mai profitabilă pentru industria de gaming decât acum.

În 2017 vom avea partea de cea mai performantă consolă de gaming din toate timpurile. Indiferent dacă ești un fan Xbox, PlayStation sau Nintendo, este imposibil să nu recunoști meritele imimentei Xbox One X. Consola celor de la Microsoft joacă în altă ligă când vine vorba de gaming 4K și suport pentru HDR, sunet Dolby Atmos și nu numai. Practic, deși PlayStation 4 Pro a dat startul în materie de suport pentru jocuri în Ultra HD, Xbox One X are toate șansele să fie investiția mai bună pe termen lung, mai ales dacă nu o iei doar pentru gaming.

Nu de alta, dar consolele în ziua de azi au devenit centre complexe de divertisment, cu acces la o multitudine de servicii de streaming, browsing, aplicații de chat și VoIP. Nu a fost însă intotdeauna așa.

A fost odată ca niciodată… o cutie maro

Istoria consolelor video a început în anii `60. În funcție de sursă, unii spun că o cutie de lemn intitulată Brown Box a dat startul industriei de miliarde de dolari anual. Jucăria respectivă a fost creația unor ingineri de la o firmă de electronice din SUA intitulată Sanders Associates. Consola folosea un mecanism cu tuburi vidate și se conecta la un televizor. Jucătorii foloseau câte un controller pentru a mișca două pătrate de culoare albă pe un fond negru. În total au fost dezvoltate 12 jocuri la fel de simpliste pentru ea.

Prima consolă comercială și una care a reușit să facă cât de cât valuri poartă numele de Magnavox Odyssey și a fost făcută publică în 1972. Aceasta a avut la bază o parte dintre inginerii responsabili de Brown Box și funcționa cu niște cartușe pentru a schimba jocurile. Cele 12 jocuri disponibile pe șase cartușe erau formate aproape exclusiv din linii și pătrate. Consola s-a vândut în reprezentanțele de televizoare Magnavox din SUA, dar nu a avut o viață lungă.

Nolan Bushnell a fondat Atari în 1972 și mulți îl consideră ca fiind creatorul primelor jocuri video. Tot el a fost responsabil de prima consolă arcade Pong. În 1975, același joc a fost portat din sălile de jocuri în sufragerii prin intermediul consolei de mai sus. Aceasta s-a comercializat inițial doar în magazinele Sears din SUA sub brandul Tele-Games. Deși venea la pachet cu un singur joc, mulți au fost fascinați că jocul simplist de tenis era însoțit de sunete și vedeai în permanență scorul pe ecran.

În 1977, prin intermediul Atari 2600 VCS, conceptul din spatele Pong a fost dus la un cu totul alt nivel printr-o consolă de gaming ce suporta o varietate semnificativă de jocuri. Creația a fost atât de populară încât s-a vândut timp de mai bine de un deceniu în diverse versiuni. Jocurile care au ajuns să fie asociate cu respectivul Video Computer System sunt Space Invaders, Breakout, Missile Command și Combat.

Primul concurent serios pentru Atari a venit de la Mattel în 1980 cu o consolă intitulată Intelivision. Respectiva consolă a dat startul unei competiții serioase între Mattel și Atari, într-o perioadă în care nu existau Nintendo, Sega sau PlayStation. Cum era de așteptat, Intelivision a avut o grafică îmbunătățită comparativ cu Atari 2600, dar marea inovație a constat în vocile sintetizate ce au extrapolat sentimentul de imersiune printre pixeli. Tot în anii `80 au început să apară dezvoltatori precum Coleco și Activision ce s-au angajat să creeze jocuri pentru console concurente în același timp. Până la momentul respectiv, majoritatea titlurilor de pe console erau create in-house.

În 1984, industria consolelor de jocuri a devenit saturată de o serie stufoasă de console cu prețuri generoase și nu foarte multe jocuri. Din acest motiv, multe companii au dat faliment.

Japonezii de la Nintendo schimbă regulile jocului

În 1985, Nintendo lansează Nintendo Entertainment System. Cu o lungă istorie în dezvoltarea de cărți de joc, Nintendo a făcut multe lucruri bine când a lansat prima sa consolă în Statele Unite ale Americii. Intitulată Famicom în Japonia, consola devenit un succes internațional de proporții mai ales datorită jocurilor proprietare ce continuă să rezoneze cu gameri de pe întregul mapamond. Nimeni nu poate să uite de Super Mario Bros, Metroid sau The Legend of Zelda. Doar titluri de foarte bună calitate de la terți puteau fi lansate ca fiind compatibile cu NES. Contra, Final Fantasy sau Mega Man sunt câteva astfel de exemple. Nintendo Entertainment System a devenit cea mai bine vândută consolă din toate timpurile.

Primul Nintendo Game Boy a fost lansat în 1989 și a replicat succesul consolei pentru acasă, deși era vorba de o clasă de produse complet nouă. Au mai existat câteva console handheld în trecut, dar Game Boy avea un ecran LCD alb-negru, un procesor pe 8 biți și venea la pachet cu Tetris. Era imposibil să nu creeze dependență și s-a vândut ca pâinea caldă. Partea bună este că cei de la Nintendo au adaptat bătrânul Game Boy la avansurile tehnologice și au lansat versiuni mai subțiri, cu autonomie mai mare și ecran color în anii ce au urmat. Game Boy Pocket s-a lansat în 1996 și Game Boy Color a impresionat audiențele în 1998.

În perioada 1988 – 1990 au apărut două console cu o arhitectură hardware similară: Sega Genesis și Neo Geo. Ambele erau promovate ca funcționând pe 24 de biți. În practică, Neo Geo a jucat în complet altă ligă față de orice s-a lansat anterior. Grafica 2D era impresionantă și era comparativă cu cea oferită de consolele gigantice din sălile de jocuri. Din păcate, avansurile tehnologice erau prea scumpe pentru a genera vânzări semnificative. Consola costa 650 de dolari, iar un joc era în jur de 200 de dolari. Prea puțini își permiteau astfel de investiții la începutul anilor `90.

În încercarea de a face concurență celor de la Sega cu al lor Genesis, Nintendo a anunțat Super Nintendo Entertainment System în 1991. Consola a ajuns să se vândă foarte bine în cei câțiva ani de disponibilitate, dar începutul a fost unul destul de lent. După un timp, au câștigat detaliile grafice superioare din jocuri pentru Donkey Kong Country, dar și versiunile mai arătoase de Super Marios Bros, Metroid sau Zelda. În final, când vine vorba de console pe 16 biți, Super Nintendo Entertainment System a ajuns să fie de referință pentru acea perioadă de început a anilor 1990.

Tranziția la jocuri 3D: Primul PlayStation desființează concurența

Intrarea celor de la Sony în domeniul consolelor video s-a produs în 1995 cu primul PlayStation și prima consolă pe 32 de biți. Accentul în cazul tuturor jocurilor create de japonezi s-a pus pe 3D, în contrast cu jocurile 2D ce au dominat câteva decenii de console video pe 8 și 16 biți. Prin comercializarea jocurilor pe CD-uri, costurile au scăzut semnificativ comparativ cu cele pe cartușe. Cele mai populare titluri din acea perioadă au fost Resident Evil, Gran Turismo, Tekken, Crash Bandicoot și Metal Gear Solid. Tot în acea perioadă, Electronic Arts a dat startul câtorva francize importante din domeniul sporturilor.

Nintendo 64 a ajuns pe piață în 1996 și a fost ultima consolă populară care încă mai folosea cartușe. Partea interesantă este că deși erau mai scumpe și mai greu de fabricat, datele de pe ele se încărcau semnificativ mai repede decât jocurile de PlayStation. Ecranele de încărcare in-game aproape că lipseau cu desăvârșire. În plus, salvările de la jocuri se puteau salva pe aceleași cartușe cu jocul efectiv și nu mai erai nevoit să investești bani într-un card de memorie, ca în cazul consolelor Sony.

Handicapul Nintendo 64 a venit din lipsa librăriei stufoase de jocuri lansate pentru PlayStation într-un timp foarte scurt. A avut însă câteva titluri care au justificat achiziția coonsolei: Super Mario 64, The Legend of Zelda: Ocarina of Time și GoldenEye 007. Unul dintre primele jocuri cu James Bond lansate vreodată, GoldenEye a fost o revelație din perspectiva graficii și a libertății de mișcare.

PlayStation 2 a venit 4 ani mai târziu și odată cu respectiva consolă s-a fâcut tranziția la sisteme pe 128 de biți. Pe lângă faptul că era compatibilă cu jocurile de PlayStation, un detaliu foarte important vizavi de noua consolă a constat în abilitatea redării de DVD-uri. Practic, acesta a fost primul pas către transformarea consolelor de gaming în centre de divertisment pentru sufragerie, atât pe partea de jocuri, cât și de filme, muzică și nu numai.

Francizele care au făcut valuri odată cu consola lansată în 2000 au fost Grand Theft Auto, God of War, Metal Gear Solid și Final Fantasy. PS2 a fost cea mai populară consolă până la momentul respectiv și prima ce facilita gamingul prin internet.

Microsoft își încearcă norocul pe console: primul XBOX

În 2001, Microsoft a anunțat prima sa consolă de gaming. Intitulată simplu Xbox, jucăria cu pricina era destul de impozantă și părea un concurent foarte serios pentru PlayStation, deși nu s-a vândut foarte bine în fiecare colț al mapamondului. Deși venea la pachet cu o putere grafică peste console precum PlayStation 2 și Nintendo GameCube, nu a reușit să se apropie de acele creații când vine vorba de vânzări. Titlul care a ajuns să fie sinonim cu Xbox este Halo: Combat Evolved, unul dintre cele mai populare jocuri din toate timpurile.

În 2002, Nintendo își încerca din nou norocul cu console portabile. Game Boy Advance venea cu un ecran color capabil să afișeze 32.000 de culori. În același timp, era compatibil înapoi cu toate tilurile de Game Boy și Game Boy Color. Versiunea actualizată intitulată Game Boy Advance SP venea la pachet pentru prima oară cu o baterie reîncărcabilă lithium-ion și o carcasă pliabilă. În 2004, a apărut primul Nintendo DS, format din două ecran dintre care unul era touchscreen.

Consola se apropia mai mult de un PDA sau tablet PC ca funcționalitate, dar era compatibilă cu jocurile mai vechi de Game Boy.

Sony a intra în domeniul consolelor portabile cu PSP sau PlayStation Portable, un concurent direct pentru Nintendo Game Boy. Consola s-a remarcat atât prin grafica impresionantă a jocurilor, cât și prin particularitățile care țineau de afișarea pozelor și redarea de conținut video.

Consolele moderne: PlayStation 3, Xbox 360 și Nintendo Wii

În urmă cu mai bine de un deceniu, piața de console a ajuns să se rezume la trei jucători care au lansat console într-un timp relativ scurt. Tot atunci a început să se pună accentul pe efort fizic asociat consolelor din confortul căminului. Am avut parte de Nintendo Wii U cu controllere MotionPlus, Xbox 360 cu Kinect și PlayStation 3 cu controller Move. Aceste extensii aduse consolelor nu au generat neapărat vânzări spectaculoase, dar au marcat un pas important în evoluția conceptului de gaming. În realitate, doar cei care au achiziționat un Nintendo Wii l-au luat ca să facă efort, deși Kinect a avut fanii săi.

La mijlocul anilor 2000 au dispărut din piață Atari, Coleco, NEC și Sega. Mattel și-a încercat din nou norocul după o pauză de aproape trei decenii în 2006 cu Hyperscan, dar produsul a fost retras de pe rafturi un an mai târziu.

Ca referință, deși PlayStation 3 (2006) și Xbox 360 (2005) au avut o performanță grafică similară, vânzările de console Sony au fost aproape în permanență peste abilitățile de marketing ale Microsoft. Wii a jucat într-o ligă proprie și, deși s-a vândut foarte bine, jocurile compatibile nu au arătat niciodată foarte bine. Toate trei au fost primele console ce s-au livrat cu controllere wireless și au pus accent pe achiziția jocurilor online ce puteau fi descărcate pe un hard disk intern.

Francizele care au făcut valuri în acea perioadă au fost Halo și Gears of War pentru Microsoft, God of War și Gran Turismo pentru Sony. Grand Theft Auto s-a vândut extrem de bine pe Xbox 360 și PS3, cât și pe consolele next-gen: PS4 și Xbox One.

Experiența Next-Gen: Xbox One și PlayStation 4

Deși Microsoft și Sony au lansat două noi console cu arhitecturi diferite și un upgrade important de performanță față de modelele anterioare, după interfață nu ți-ai fi dat neapărat seama. În cazul Xbox One, interfața s-a apropiat mai mult de Windows 8 și a venit la pachet cu suport pentru aplicații similare cu cele de PC, dar Sony a încercat să nu reinventeze apa caldă și să-și alieneze fanii cu modificări semnificative.

Partea tristă este că mulți au considerat că Microsoft nu se mai concentrează la fel de mult pe gaming cu Xbox One și al său sistem de operare construit în jurul Windows Store. În practică, vânzările au arătat că gigantul din Redmond nu are de ce să se îngrijoreze, chiar dacă PS4 s-a vândut aproape în fiecare trimestru mai bine decât Xbox. În mod surprinzător, insistența celor de la Microsoft de a vinde un senzor Kinect cu consola nu a făcut decât să afecteze negativ vânzările. Din acest motiv, compania americană a fost nevoită să revină asupra deciziei și să renunțe la a mai promova respectivul gadget împreună cu Xbox One S și iminentul Xbox One X.

Un pic frustrant a fost și faptul că din cauza puterii de procesare a Xbox One, unele jocuri au arătat mai bine pe PS4. Titluri cross-platform precum Batman: Arkham Knight puteau fi jucate la o rezoluție nativă de 900p pe Xbox One, comparativ cu Full HD 1080p pe PS4. Decizia revoluționară a Microsoft a ținut de introducerea suportului înapoi pe Xbox One cu câteva sute de jocuri de Xbox 360, un gest pe care Sony nu l-a făcut cu titlurile de PS3.

Viitorul este acum: PS4 Pro și Xbox One X

La finele lui 2017, investiția pe termen lung într-o consolă ar trebui să se facă într-un Xbox One X sau PlayStation 4 Pro. Nintendo a înregistrat un succes răsunător cu al său Switch, dar respectiva consolă este construită aproape exclusiv în jurul unor francize proprii. Dacă te interesează Zelda sau Mario, Nintendo este calea pe care trebuie să o urmezi. Pe de altă parte, deși există promisiuni în această direcție, cel mai nou Call of Duty, Battlefield sau Assassin`s Creed nu poate fi jucat pe cea mai nouă și mai puternică consolă Nintendo.

Revenind la One X și PS4 Pro, acestea sunt două console destul de ciudate și dificil de promovat. Pe de-o parte, există compatibilitatea cu toate jocurile de Xbox One și PS4. Pe de altă parte, sunt mai scumpe și, deși jocurile vechi vor arăta mai bine în 4K Ultra HD cu HDR, nu au arătat rău nici înainte. Atât Sony, cât și Microsoft s-au ferit să afirme că vor exista jocuri lansate exclusiv pentru cele două console, un detaliu care s-ar putea totuși să încurajeze gamerii la o investiție suplimentară.

[readmore]

Un lucru este sigur, Xbox One X va fi cea mai performantă consolă de pe piață pentru cel puțin câțiva ani de acum înainte. Rămâne să vedem ce vor face dezvoltatorii de jocuri cu puterea suplimentară de procesare.

Cei care sunt curioși de diferențele între Xbox One, Xbox One S și Xbox One X, le-am detaliat pe toate în acest articol. Comparația între PlayStation 4, PlayStation 4 Slim și PS4 Pro o găsești aici.